Stil de viata

Poznele lui Vlad Mihăilescu

rohboutique.ro

Fiecare sesiune foto cu Vlad e diferită. De la decor până la accesorile aparatului. Mereu îl aud: Mi-am mai luat un bliț, mi-am luat o lumină nouă etc. După părerea mea, este genul de fotograf spontan, mereu cu idei noi venite pe moment. Am vrut să-l trag un pic de limbă fiindcă știu că lucrează foarte mult și am vrut să aflu ceva despre viața lui. La ultima ședință foto, am avut parte și de un mini interviu cu el:

Ce te-a atras în sfera fotografiei?

bottegaverde.ro

        VM: Mi-ai zis să nu raspund cu DA și NU, dar o sa raspund cu D și N. Revenind la lucruri mai serioase și ce m-a atras în fotografie. Pot zice că a fost un joc copilăresc tampit, aproape acum 10 ani primisem de la părinții mei un aparat digital („sapuniera”) cu setări manuale. M-a ros teribil să încep să îi învăț setările și în loc să mă țin de facultate m-am tinut de „Pozne”. Toata treaba aceasta se întâmpla în perioada când am inceput facultatea și dacă țin bine bine bine minte de Craciun chiar primisem aparatul. Pe langa acest lucru, cred că am moștenit această pasiune de la tatăl meu, care înainte de revoluție a lucrat la Buftea. Țin minte că în perioada în care eram la liceu eram la mare cu tata și niște prieteni de ai lui și la un moment dat trebuia sa fac poze de grup cu un zenit (film). E drept, eram mic și nu înțelegeam cum ce cum, funcționează însă mi-am blestemat zilele când făceam pozele pentru că mă gândeam să nu greșesc, chiar daca mi s-a spus ce sa fac, și în acel moment mi-am zis că nu am cum să fiu niciodata fotograf. Cu toate acestea după ce dibuisem la niste ani distanță setarile de la „sapuniera” începusem să înțeleg și setările zenitului, dar nu m-am încumetat să îl folosesc, mult timp, știi tu student, filmul costa… e drept și o mică mare doză de lene. Ciudate sunt căile pe care le urmam și care ne aduc în locuri în care nu ne-am așteptat niciodată să ajungem. Ce m-a atras cel mai tare în fotografie a fost provocarea, provocare care s-a transformat în pasiune și ulterior a devenit drumul pe care mi-am dorit să îl urmez cu toate greutățile și momentele lui de fericire.

De ce aria ta de fotografie se îndreaptă mai mult spre alb negru?

       VM: Sunt un maniac incurabil de alb negru și nu o sa mă vindec niciodată, uneori mă întreb dacă din cauza acestui lucru scorul de la testul tau de psiho… ar fi trebuit să fie 5, dar când l-au facut nu s-au gândit și la fotografi. Pasiunea de a creea alb negru a venit când am început să experimentez mult mai multe lucruri cu ajutorul unui alt aparat mult mai complex. Pe lângă faptul că era un efect care „dadea bine din punct de vedere artistic” și toată lumea turna sepia și alb negru, în timp începusem să observ jocuri de lumină, tonuri și sentimente. La fotografia color poți fi foarte condiționat deoarece lumina influențează mult culoarea, iar în momentul în care lucrezi color, acest lucru atrage dupa sine și prelucrarea imaginii care poate crea un rezultat nenatural. Cu alb negru, lucrurile stau total altfel, te poți juca și experimenta foarte mult și primul lucru pe care îl stârnește o fotografie alb negru, este curiozitatea, nu te mai uiți la culoarea pielii, sau culoarea rochiei, te uiți la tot.
Știu că de multe ori pasiunea mea de alb negru poate fi foarte stresantă deoarece de multe ori mă apucă în timpul unei ședințe să fac alb negru direct din aprat. Pe tine nu te-am stresat chiar atât de tare, doar la prima ședință și daca țin minte și la limuzină, a stai nu, sunt mai multe ședințe 😀, însă pe prietena mea foarte bună Alice am terorizat-o de-a lungul timpui încât la ultima ședință i-am trimis prelucrările color și le-a facut alb negru pe toate! Cred că e premieră că la Nif trimit color de data asta.

Știu că te pregătești de o expoziţie. Ne poți spune mai multe?

       VM: Nu o să zic când e, asta știi doar tu (and i’d hate to kill ya and the whole world for ruining the surprise). Ups acela era al doilea Vlad ignoră-l, el a luat scorul 5 cu siguranță.
Expoziția aceasta are o însemnătate foarte mare pentru mine și reprezintă începutul unui proiect axat foarte mult pe lenjerie și nud erotic (bine, fie, foarte erotic) însă marchează între altele și 10 ani de carieră fotografică în care am descoperit multe lucruri, sentimente, prietenii, colaboratori, dar foarte important experiența de a cunoaște. La câțiva ani distanță dupa ce am început să învăț să fac fotografie de-a bușilea am vrut să fac și fotografii cu un caracter mai senzual, nu îți zic că la prima ședință de nud eram paralizat, iar lumina pleca și lumina din camera scădea. Deși mergeam de-a bușilea și practic tatonam și încercam să învăț să fac fotografii cu toate acestea, ceva ușor ușor se materializa. Un lucru pe care îl consemnează expoziția este faptul că de-a lungul timpului mi-a fost greu să găsesc colaboratori pentru ceea ce voiam să realizez, nu toată lumea avea încredere. Datorită faptului că am menținut linia fotografiei și pentru că s-a simțit o evoluție am strâns niste prietenii, nu doar colaborări împreună cu niște fete care mă suportă psihic cu ideile mele Ana, Alice, Diana Lavinia, Cora si o fata care are numele tău Diana Vlaicu. De ce am lungit toată povestea până aici, cum am zis unul din lucrurile pe care îl marchează expoziția este vechimea, dar consemnează în același timp și câteva prietenii unele vechi, altele recente. Pe Anuța o cunosc deja de 5 ani dacă nu mai mult, iar pe Alice si Diana Lavinia în curând de 4 iar cu tine si Cora deja un an în care simt că s-au lucrat servicii foto foarte bune. Mereu mi-am dorit să fac o expoziție, iar câteva din aceste fete au lucrat cu fotografi care au vândut fotografii sub forma de tablouri. Pentru mine alt drum în afară de fotografie comercială pentru a câștiga existența nu există, pana când în decembrie 2015, printr-un noroc, am cunoscut-o pe Cora. Cora a fost model în Olanda și pozat pentru fotorafi care vindeau tablouri, în momentul în care ea mi-a zis acest lucru după puțin timp m-a lovit ideea, pot să încerc să vând munca pe care o fac pentru mine, de ce nu? Cu ocazia asta Cora mi-a dat șutul de început, Diana Lavinia a dat si ea un șut după ce mi-a zis că a avut colaborari de genul, am primit un sprijin serios din partea lui Alice care m-a ajutat moral să merg în această direcție continuând cu Ada care într-o zi mă roagă să îi trimit câteva fotografii nud cu ea de la ședințele noastre, zdrang, primesc de la ea filmuleț cu una din fotografiile noastre făcută tablou gigant la o expoziție, ce să mai zic, decât să trec la fotografiat. Nu mai zic de ajutorul pe care tu mi l-ai dat de nenumarate ori!
Totul va circula în jurul zilei de 8 iunie 2017, dacă v-am facut curioși în timp se va face lumină.

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *